Rezultatul de marți al Unirii e venit parcă de nicăieri, anticipând dezastrul, nicidecum sărbătoarea. Am zis că e foc de artificii, dar s-a dovedit a fi rachetă de semnalizare. Începând cu Steaua și CFR și continuând cu Dinamo, echipele românești s-au întrecut ieri în a-și arăta limitele și în a-și dovedi neputința. Timișoara a părut mai articulată ca rezultat în compania unei umbre a Anderlechtului de altădată. O nouă joie neagră cu un singur punct, iar în ultimele opt meciuri un singur gol. Mai trist și decât rezultatele sunt cadrele generale din Ghencea și din Timișoara, cu scaunele acelea dezolante. Fără public, fără convingere, fără entuziasm, parcă fără viață. O seară tristă și urâtă pentru un fotbal mic și zgribulit. Culmea, păstrăm șanse de calificare cu toate echipele, dar cu fețele astea nu mai facem nimic. Ori îi clonăm pe Dan Petrescu și pe MM, ori îi rugăm ca atunci când mai joacă marțea să dea o fugă prin vestiarele de amărâți ale formațiilor de Eurolarevedere League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER