Atunci când stadionul este gol, chiar și ca telespectator te concentrezi mai bine la joc decât atunci când tribunele sunt populate. Steaua -Â Rapid de aseară a arătat a meci. S-a jucat bine, cu ritm. Un fotbal foarte bun, plin de suspans, cu ocazii multe la ambele porți și cu reprize împărțite. Dialogul antrenorilor, amplificat de pustietatea arenei, a fost la fel de interesant.
Hizo a început surprinzându-și adversarul. A reapărut Fernandes în centrul apărării, dar mai ales a fost titularizat la închidere Marius Constantin. Acestor mutări li s-a adăugat și debutul așteptat al lui Bornescu și așa se face că giuleștenii au arătat infinit mai articulați decât în precedenta partidă cu CFR Cluj. Plusul de siguranță s-a materializat prin golul lui Herea, schimbat la fel de surprinzător la pauză. Senzația de superioritate a oaspeților a fost spulberată în ceea ce putem numi cea mai bună repriză a Stelei cu Stoichiță antrenor. „Lippi” a mutat cu un atacant în locul unui fundaș și a înclinat terenul spre poarta lui Bornescu.
Onicaș și Ochiroșii au venit și ei să sporească senzația că Steaua este mai proaspătă și mai vioaie, dar olteanul din poarta giuleștenilor a arătat de ce a insistat atât Hizo pentru el. Un scor mai egal pentru Rapid atât pentru faptul că l-a obținut în Ghencea, cât și pentru că finalul i-a prins respingând cu disperare atacurile susținute ale steliștilor. Cum necum, Moreno a dovedit că este fotbalist și poate fi decisiv, indiferent de lucrurile mai puțin bune spuse despre el. Un meci cu de toate, dar totuși atât de fad, de rânced și de trist fără spectatori. Ca o farfurie plină de fructe care arată superb, dar care, atunci când te apropii pentru a lua una, constați că sunt din plastic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER