Ovidiu

Ovidiu Petre e genul de jucător care place sau nu place. Un fotbalist care nu poate să treacă neobservat și care ca spectator nu îți poate fi indiferent. Cunosc foarte mulți fani steliști care nu agreează jocul longilinului mijlocaș și care se grăbesc să îl catalogheze ca a fi slab. Fotbalistic, nu fizic.
Revenirea lui Ovidiu pe teren constituie un plus. Pentru Steaua, posibil pentru echipa națională. Ovidiu are tot ce trebuie să aibă un fotbalist complet pe un post ca al său. Agilitate, simț de anticipație, joc aerian, tehnică, șut și serviciu. Din păcate, o serie de accidentări stupide l-au împiedicat să explodeze cu adevărat. Cred că fără ghinionul acelei ciocniri cu un cameraman în cantonamentul-vacanță pe care tricolorii l-au făcut în Turcia înainte de turneul final al Euro 2008, Petre ar fi fost departe acum.
La 27 de ani trebuie să depășească un prag psihologic, plafonul care separă o carieră promițătoare spre normală de una cu adevărat de excepție. Să uite trenurile pierdute de-a lungul carierei din cauza repetatelor lovituri pe care destinul i le-a dat de-a lungul timpului în genunchi și să urce din mers în ultimul fără teama că și-ar putea luxa ceva. Nu mai e nici „Sârmă”, nici „Ceas”, ci Ovidiu Petre și poate să își dovedească în primul rând lui că nimic nu îl mai poate împiedica să își urmeze visul. Acela de a juca la un moment dat meci de meci la una din marile echipe ale Europei. Merită și poate!