Cine cui a furat titlurile. Unul din „Ever green”-ul fotbalului românesc. E o dezbatere fără sfârșit cu adevărul în „no men”s land”. E aproape imposibil să eviți clișee gen adevărul e la mijloc ori toți au folosit astfel de metode.
Oameni ca Lucescu, Dinu, Iordănescu sau Ienei au importanța lor în istoria fotbalului românesc și slavă Domnului e loc pentru toată lumea. Peste tot se vor face topuri și mereu doza de subiectivism ori obiectivitate va fi greu de stabilit. Rivalitatea rămâne și revine. Ciclic. Metode neconvenționale au fost și vor mai fi, iar utilizarea lor a ținut și de abilitatea conducătorilor. E unul din paradoxurile fotbalului. Chiar dacă în anii aceia titlurile s-au furat, competiția a avut mereu de câștigat.
Și că veni vorba de furat. Ceea ce i s-a întâmplat lui Stoichiță la Constanța când a rămas fără mașină din cauza hoților, ne face să ne aducem aminte de episodul care a dus la isteria arestării patronului atât de hulit acum de mulți dintre cei care manifestau cu pancarte „Free, Gigi!”.
E o întrebare legitimă de cetățean care își parchează mașina pe unul din bulevardele luminate ale țării. Te lași pe mâna autorităților sperând în minunea recuperării automobilului – al tău, nu al altuia -Â și riști să rămâi cu buza umflată sau încerci să îți faci dreptate singur ignorând legea și sacrificându-ți libertatea?
Orice om cu gândire normală alege prima variantă, de acord. Mai repede decât se credea, autoritățile au avut ocazia să demonstreze tot cu un personaj de prim-plan de la cea mai urmărită echipă de fotbal din România că legea trebuie respectată. Startul l-au ratat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER