Nu ai cum să operezi cu certitudini. E mai degrabă ce crezi, ce simți. Mie Zicu nu mi se pare nesimțit cum îl acuză tribuna dinamovistă în ultima vreme. Nu mi s-a părut niciodată. Nici genul de fotbalist figurant sau petrecăreț. Alintat, da. Copleșit de suficiență și incapabil de a-și găsi resurse de a se automotiva. Un introvertit prin definiție. Prea selectiv pentru un fotbalist, poate și, în consecință, catalogat de colegi drept cu nasul pe sus. E clar că e peste medie, că are calități extraordinare. În afara faptului că nu a excelat la capitolul voință, a fost nevoit în ultima perioadă să facă față accidentărilor, ostilității colegilor – sunt mulți cei care îl pizmuiesc pentru relația cu Giovani Becali, a cărui feblețe continuă să fie – și numeroaselor probleme din viața personală.
Dacă ar fi putut sau nu să facă mai mult decât a făcut până acum, contează mai puțin. Important e ce va face de acum încolo.
Cred că e cel mai bine să plece de la Dinamo și să meargă la o echipă unde să găsească stabilitate, liniște și un antrenor dispus să îl înțeleagă. Zicu poate fi superfotbalist, dar trebuie ținut cont de cât este de sensibil. Faptul că a ținut să își aibă toate rudele aproape cumpărând mai multe apartamente într-o singură scară de bloc sau că își ajută aproape fără excepție prietenii din copilărie spune multe. Iannis nu uită de unde a plecat. E o condiție de bază pentru a reuși. Cel puțin la fel de important este să știe unde vrea să ajungă. Să fie capabil să își găsească resurse. La 26 de ani are toate motivele din lume să nu dezarmeze, să meargă mai departe și să arate tuturor și lui în primul rând cât de bun poate fi. Eu unul aș paria pe el. Dar numai dacă între timp s-a antrenat să dea și cu dreptul și nu mai caută exasperant să își potrivească mingea pe stângul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER