Galeria Timișoarei continuă să uimească. Mai la propriu ca oricând. Înșiruirea aceea de bannere cu nume de eroi scrise cu litere mari și negre constituie gestul zilei. La ultima apariție pe teren propriu, publicul a ținut să îi omagieze pe cei morți în Revoluția de acum aproape 20 de ani. Imaginea cu clădirea Operei desenată pe o pânză neagră, liniștea tristă de la peluză și aplauzele răzlețe ne-au făcut să ne oprim din cotidian. Nu a mai contat în secundele acelea nici Geoană, nici Băsescu, nici scoruri, nici fotbal, nici politică. Imaginea aceasta vorbește. Fără Ioan Avram, Edita Reiter, Ioan Miron, Miroslav Todorov, Ioan Belehuz, Mircea Blindu, Alexandru Chorosi, Dan Juber, Gabriel Bărbulescu, Maftei Silas, Constantin Iosub, Luminița Botoc, Laura Negruțiu, Gheorghe Iotcovici, Gabriela Tako, Ion Maria, Ioan Stanciu, Lepa Barbat, Dănuț Carpin, Alexandru Ferkel-Șuteu, Antoniu Florian, Remus Tasala, Maria Andrei, Gigi Mihai și alte zeci de nume din Timișoara plus alte sute din București și restul țării nimic din ce a fost ieri și în ultimii 20 de ani nu ar fi fost posibil în România. Revenind la Timișoara, nici măcar locul 1 pe care echipa s-a situat în ziua în care dintr-o peluză a unui stadion de fotbal am văzut cea mai impresionantă coregrafie din câte mi-a fost dat să văd pe stadioane.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER