După 20 de ani

În toamna lui ”89, Dinamo avea una dintre cele mai frumoase echipe din existența clubului. Antrenați de Mircea Lucescu, jucătorii Rednic, Andone, Sabău, Lupu sau regretatul Mișa Klein încântau efectiv România și Europa. „Dubla” de vis cu Panathinaikos – victoria de la Atena cu 2-0, dublată de spectacolul de acasă 6-1- rămâne un reper. Dinamo are azi nevoie de același număr de goluri în deplasare pentru a putea înfăptui o nouă minune după cea de la Liberec și a obține o altă calificare ce ar face înconjurul planetei. Ar fi superb, tocmai pentru că pare atât de puțin probabil. În fotbal există o mulțime de superstiții. Sunt familii întregi care își păstrează locul în fața televizorului. ProSport reia coperta ce părea nebunie în ziua meciului cu Liberec, „Moș Crăciun, te rugăm, vrem să ne calificăm!”, adaptând-o după un film ce îl are în prim-plan, în rol de Moș Crăciun, pe unul dintre cei mai cunoscuți dinamoviști, Ștefan Bănică junior.

„Dacă venea Revoluția un an mai târziu, am fi câștigat și noi Cupa Campionilor cu echipa aia”, e una dintre replicile favorite ale împătimiților dinamoviști. Ca neutru, e greu să înțelegi acest „dacă” de dinaintea Revoluției. Pentru că, înainte de a vorbi după 20 de ani și un pic de la victoria cu Panathinaikos, cu Danemarca sau orice succes din sport, azi, pe 16 decembrie, suntem cu toții datori să ne gândim la ce a început fix acum două decenii, la Timișoara, și a continuat până pe 22 decembrie și după în toată România. Fără ei, adevărații eroi de atunci, nimic din ce este azi nu ar fi posibil. Mulți dintre cei care s-au dus atunci poate erau dinamoviști și visau, având viitorul în față, să trăiască victorii ale favoriților atunci și oricând. Chiar și peste 20 de ani!