Dinamo agonizează strivită de amatorism, indolență și incompetență. Exaltările sau, din contră, defulările acționarilor nasc monștri. Pentru o victorie chinuită în campionat se face un tam-tam cel puțin la fel de mare ca la incredibila calificare de la Liberec, iar după un egal cum a fost cel de pe terenul Astrei, scandalul capătă dimensiuni apocaliptice. Nu există scară de valori, unități de măsură, coerență și continuitate. Dinamo e un fel de Goe. De fapt un Bubico din acela pe care îl poartă tipele prin mall: câinele accesoriu. Nu mai mușcă pe nimeni și toată lumea îl gâdilă în joacă. Ce câini au fost și ce potăi au ajuns.
Turcu și Borcea joacă rolul părinților isterici. Unul își ceartă copilul, dar nu apucă să termine morala că vine celălalt să îi ia apărarea și să îi dea o bomboană. Badea știe teorie cât pentru toți conducătorii din fotbalul românesc, Dinu are și el verb, dar fotbaliștii de azi din „Ștefan cel Mare” nu înțeleg ce înseamnă istorie ori tradiție. Dolha, Tamaș, N Doye, Adrian Cristea – și lista poate continua – sunt copiii problemă dintr-o echipă ce își pierde pe zi ce trece forța, identitatea, suporterii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER