Surpriza anunțată

Anunțată de Prosport de aproape o săptămână despărțirea lui Dan Petrescu de Unirea devine știrea vacanței de Crăciun. E genul de veste așteptată, dar care e greu să nu te surprindă. Nu suntem niciunul dintre noi Petrescu să judecăm cu toate elementele pe care le are cel mai de succes antrenor din ultimii ani din campionatul intern, dar plecarea sa naște comentarii. După victoria de la Glasgow și ecourile favorabile din presa insulară, te-ai fi gândit că Petrescu e genul de tehnician care face această meserie în primul rând pentru a-și atinge visul de a ajunge în prima ligă engleză. Pasiunea o are, priceperea și-a dovedit-o. Cariera de fotbalist i-a permis, spuneam noi din afară, să își asigure o stabilitate financiară care să îi permită să pună pe primul plan gloria. Sorții i-au scos în cale pentru Europa League pe legendara echipă Liverpool și șansa de a intra pe Anfield ca antrenor, un prim pas spre un proiect declarat. Cu toate acestea, informațiile pe care le aveam de la mijlocul acestei luni se confirmă pe final de an. Petrescu pare să aleagă un alt drum care la prima vedere pare paralel cu cel care duce spre Chelsea sau prin împrejurimi. Banii și Rusia.
E de înțeles până la un punct și are tot dreptul să se gândească la faptul că e greu dacă nu imposibil să reușească mai mult decât deja a făcut la Unirea și în campionatul românesc. Nu avem toate datele să știm dacă Bucșaru e gata să susțină un proiect pe măsura ambițiilor de nestăvilit ale lui Petrescu, dar parcă nu ne așteptam să plece așa pur și simplu pentru bani în Rusia. E un dezamăgitor sentiment de deja-vu, cu Petrescu în rolul lui Olăroiu acum doi-trei ani. Și la antrenori e ca la fotbaliști. Contează mult momentul în care alegi să pleci. Cota lui Petrescu e la un punct de maxim și va primi în mod clar mai mulți bani decât ar fi putut lua vreodată la Urziceni, dar ambițiile pe care credeam noi că le are nu se potrivesc cu gestul său de acum. E până la urmă o chestiune de nivel al așteptărilor.