Sepsi la Timișoara e un transfer care valorează mai mult decât toate intențiile de achiziții cumulate ale Stelei. Cu alte cuvinte, la ora actuală, Becali nici măcar nu își permite să viseze la cât cheltuiește Iancu. Lăsând malițiozitatea la o parte, trebuie remarcat că, în condițiile actuale, Stoichiță face un lucru pe care un antrenor îl practică mai rar în fotbalul românesc azi: își asumă răspunderea. Nu e genul care să se ascundă în spatele lipsei de cash și care să își caute scuze înainte, în timpul și după derularea competiției. Se adaptează realității și își construiește strategia cu pași mărunți. Nu visează mandate pe ani de zile la Steaua, dar ignoră ironiile cum că nu îl prinde paltonul, tricoul sau alte accesorii vestimentare. Cu Becali se lucrează pe termen scurt. Asta a învățat Stoichiță din experiențele trăite pe rând de Lăcătuș, Munteanu, Hagi sau Bergodi. 29 de ani, 30 de ani și 33 de ani sunt vârstele fotbaliștilor vizați de Stoichiță. Numele aproape că nici nu contează pentru că, în afară de Jelev, care a fost la Galați, nu auzise nimeni dintre fanii steliști de Ouon sau Yovov. Tehnicianul stelist pariază pentru potul cel mare cu mize aparent mici, dar ce e cel mai important este că o face conștient și spune că nu vrea să riște banii altora. Are o siguranță dezarmantă când vorbește despre aceste „no-name”-uri ca despre oamenii cu ajutorul cărora Steaua poate aduce titlul cu numărul 24 în Ghencea. Doi bulgari și un rwandez. Sună ciudat, dar e teribil de interesant ce face Stoichiță. Și dacă va reuși, va fi cu atât mai de apreciat. Nu joacă vârsta din pașaport și nici CV-ul. Petrescu a câștigat anul trecut aplicând această teorie. După această campanie de transferuri, Steaua pornește ca outsider. Și din această postură s-a tot impus. E drept că în Europa, nu și în țară.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER