Steaua se mai desparte de un căpitan. După Rădoi și Goian, pleacă și Ghionea. Ultimul este cel mai puțin regretat dintre ei. Introvertit prin definiție, comportamentul lui Sorin i-a împărțit pe psihologii de ocazie în tabere. „Nu se impune în vestiar. Nu e cât ar trebui să fie de implicat” sau din contră „E prea conflictual. Îi sare imediat țandăra și nu ezită să se ia și la bătaie prea ușor”.
Realitatea e că Ghionea nu și-a cosmetizat imaginea. A încercat cât și cum a putut să joace și e nedrept cumva pentru el că iese oarecum nebăgat în seamă din scenă, într-una dintre cele mai agitate perioade din istoria echipei, pe care a condus-o de multe ori din teren. Nu l-a suspectat nimeni vreodată de genialitate fotbalistică, dar un Olăroiu, de exemplu, a știut să scoată maximum de la el. Ghionea era titular incontestabil în echipa care a reușit cea mai importantă performanță din istoria Stelei după 90, când a ajuns până în semifinalele UEFA. El a deschis drumul spre ultima mare victorie, de fapt în ultima victorie din grupele Ligii Campionilor la Kiev, marcând în minutul 3. Oricât de inestetic ar fi catalogat, Ghionea e o bucată din istoria Stelei. Unul dintre ultimii supraviețuitori ai acelui an 2006 de poveste. A mai rămas inepuizabilul Bănel și Petre Marin, căpitan la aproape 40 de ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER