Pornind de la tonul glumeț al lui Mitică Dragomir, omul de la prezidiu care se adresa juriștilor cu apelativul „frate”, continuând cu cele cinci minute acordate lui Iacov pentru a-și susține discursul care însoțea candidatura, totul a fost o glumă la Adunarea Generală care l-a reconfirmat pe cel mai longeviv conducător din România. O simulare de alegeri, ca în cazul exercițiilor în caz de incendii. Dialog ieri cu un titular al naționalei… „Au fost alegeri?! Și cine a mai candidat? Iacov?! Cine e ăla?”
Mircea Sandu a apărut slăbit, dar sigur pe sine, cu aceeași privire albastră tăioasă și autoritară. A câștigat. Ar fi câștigat și prin neprezentare. Prin neprezentarea lui, nu a adversarului.
Ce urmează de acum încolo? Continuarea procesului de transfer al puterii spre Ionuț Lupescu. De acesta din urmă depinde să își consolideze poziția. Practic, el va conduce de-acum încolo fotbalul românesc. Este omul de încredere al lui Sandu, format de el și lui i se lasă moștenire Casa Fotbalului. În caz contrar, există și varianta unui plan B. O încercare de modificare a statutului federal, astfel încât să nu se mai organizeze alegeri. E un lucru destul de dificil de realizat, întrucât ar trebui driblate reglementări ale forului european, dar regulamentele interne din fotbalul românesc au fost schimbate de atâtea ori în funcție de nevoile celor care conduc, încât nu ne-ar mai mira nimic.
Sacrificarea lui Vasile Avram, îndepărtarea Clujului din Comitetul Executiv… Cam acestea au fost mutările dintr-o zi ce s-a vrut specială, dar care a fost mai banală ca multe dintre cele care au fost și vor fi în fotbalul românesc. În rest, succes lui Lupescu și sănătate lui Sandu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER