Dialogul Becali – Stoichiță ce a prefațat meciul de ieri vorbește de la sine despre situația de la Steaua. „Ce, mă, nu mai pot să întreb?”, o retorică iritată a patronului la somația lui Lippi: „Zi! Vrei să îmi zici ceva?”. „Joacă Bănel?”, „Da”, „Să fii sănătos!”, după care, cu mersul țanțoș și mâinile în buzunar, Becali s-a îndepărtat vizibil iritat.
Un antrenor ajuns la capătul puterilor, copleșit de presiunea la care este supus și citindu-i-se din ce în ce mai clar în gesturi și priviri un: „Pentru ce să mai suport atâtea?!” imens! Toate cadrele ne arătau un Stoichiță încruntat și apăsat. Sătul! Răspunsul din lojă? Nemulțumire, nervi, resemnare. Toată lumea e supărată pe toată lumea și, la grămadă, Steaua e supărată pe fotbal! Nu joacă nimic!
„Apă bei, apă joci!”. Așa spunea Dănuț Lupu pe vremea când se grăbea să își stingă țigara și să ia ultima gură de cafea înainte să iasă pe teren la vreun derby ce stătea să înceapă.
„Pe tăpșan te antrenezi, ca pe tăpșan joci”, poate fi parafrazată maxima ultimului fotbalist român care dribla de plăcere, nu din greșeală. Abandonată pe islazul de la Bălești, Steaua e un brand din care Gigi a stors totul și cu care se șterge pe picioare de praful ridicat de palele elicopterului cu care a venit.
Contrast mai mare, de mult nu s-a mai văzut! Culmea, o rudă cu ani mai mulți în Occident, a remarcat discrepanța. Echipa se antrenează printre vaci, iar patronul plătește pentru închirierea unui aparat de zbor o sumă care ar fi putut aduce măcar temporar liniștea în vestiar. Și, culmea acestui campionat: Steaua continuă să aibă șanse la titlu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER