Ultima etapă este sufocată de discuțiile referitoare la eventuala mutare a Stelei la Buzău. Echipa de azi, pe care încă o putem numi din Ghencea, își joacă ultima șansă la locul 3 la Pitești, pe un stadion pe care evoluează o altă formație decât cea care deține arena. Nebunia care a devenit fotbalul românesc își mai consumă zilele acestea un episod. Craiova a plecat la Severin, Steaua își strânge scaunele și termopanele, Rapid se gândește la drobul de tencuială din peluza veche ce stă să cadă, Dinamo așteaptă noul Național Arena să părăsească Bulevardul Ștefan cel Mare.
Simbolistic, dezastre mai mici sau mai mari. În realitate, rezultatul managementului deficitar și explicații pentru declinul în care sunt aceste patru echipe de tradiție. Trăim într-o epocă în care peste tot în lume stadioanele vechi se dărâmă pentru a fi reconstruite. Problema nu e că s-ar părăsi un cartier sau altul. Azi și mereu spiritul locului e făcut de oameni. Ideea e că nu sunt perspective să se construiască, să se întrețină, să se împrospăteze tradiția și brandul. Steaua, Dinamo, Rapid și Craiova trăiesc din inerție și arată inerte. La Urziceni, Bucșaru a construit o bază și s-a trezit cu o echipă campioană. La Cluj, Paszkany investește constant și riscă să „hegemoneze” fotbalul românesc. E vorba de oameni care să fie în stare să păstreze sau să clădească.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER