Manșa întâi a unei „duble” inedite cu Olimpia moldovenească e linia de plecare într-un nou sezon oficial al fotbalului românesc. Dinamo este cea care dă azi startul. Ieri am primit și vestea că în clasamentul „reprezentativelor”, România a coborât pe locul 42. Parcă niciodată nu am pornit de atât de jos.
Sinusoidele traseelor pe care echipele de club și naționala merg în Europa fac să țiuie și să clipească mai mult decât îngrijorător semnalul de avarie. Am trăit prin CFR ori Unirea, care au făcut neașteptat de bine față în grupele Ligii în ultimele două sezoane, dar, din păcate, nesusținute de celelalte. Ceea ce au obținut ele a contat mai degrabă la impresia artistică și prea puțin în clasamentul coeficienților. Inconsistența, lipsa de resurse ori pur și simplu incompetența au făcut să se prăbușească o construcție șubredă. Fundația din 2006 cu Steaua și Rapid în sferturile UEFA, plus naționala începând drumul pentru o calificare devenită izolată la un turneu final, în 2008, s-a erodat deja. E anul în care încă se mai poate salva ceva. În ciuda crizei, multe cluburi dau senzația că s-au întărit în pauza asta, în timp ce oficialii federali dau asigurări că situația e sub control în ceea ce privește naționala. Chiar dacă se vor lupta pentru supremația internă pe viață și pe moarte, tot ceea ce înseamnă echipă românească trebuie să acționeze unitar, să se susțină și să se încurajeze în meciurile internaționale. Ne scufundăm și titlul de campioană a înecaților nu valorează nimic. Discursuri gen „E mai important campionatul intern” ar trebui sancționate cu amenzi și excluderi… Obiectivul fotbalului românesc în acest sezon trebuie să fie Europa. Pentru asta nu trebuie să ne împiedicăm în Bălți.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER