Faptul că Hagi a decis să vorbească despre echipa națională a pus în umbră derby-ul de duminică. Discursul celui mai mare jucător român din toate timpurile a câștigat în coerență, nu și în concretețe. S-a plasat abil în tabăra celor care spun numai „Da, se poate”, pe modelul „Yes, we can”, evitând inspirat truismul care stârnea zâmbete ironice: „Sunt pozitiv” ori „Să facem bine ca să nu iasă rău”.
În plus, există o bază de discuție. Naționala lui Lucescu e atacabilă pentru lipsa rezultatelor, de fapt pentru că nu a bătut Albania și nu a adunat mai mult de două puncte. Ca exprimare, ca organizare, ca atitudine e greu să contești. Hagi nu intră în discuții tehnice și se menține pe o latură generală și teoretică.
Vorbește despre proiecte și dă verdicte care nu pot fi demonstrate în privința valorii lotului și a modului în care pot fi găsiți fotbaliști. În plus, se autoinclude în categoria românilor labili psihic, despre care neinspirat a vorbit Lucescu junior, și spune că se simte jignit, deși e evident că selecționerul nu îl viza. E mult mai greu pentru Răzvan Lucescu acum, când Hagi și Gică Popescu sunt cei care atacă. Expus mai ales din cauza unei toamne sărace în rezultate, dar beneficiind de șansa unor rezultate mai degrabă favorabile în grupă, Lucescu are ocazia de a întoarce totul în favoarea sa în 2011. Dacă va reuși, pentru el satisfacția va fi înzecită. Pentru asta va trebui să reziste presiunii.
Discuția legată de ridicarea suspendării lui Andrei Cristea ne-a aruncat în realitatea meciului de duminică. Un fitil care aprinde un meci ce fusese înăbușit de alte discuții. Numai în fotbalul românesc și numai cu Dinamo beneficiară se poate întâmpla așa ceva. Restul sunt discuții. Dacă e să bată, Steaua poate să o facă și cu Cristea, și fără Cristea pe teren.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER