Totuși Cupa

Totul a început cu momentul emoționant când imnul oltenilor a fost aplaudat în „Ștefan cel Mare”. Un gest mai rar pe stadioanele noastre, în memoria unui om care știa să își împace fotbalistic semenii și cum să facă spectacole. S-a jucat cu ritm, iar sfertul acesta a fost mai degrabă ca un concert la care toată lumea voia să participe, decât ca o reprezentație tristă. În fotbal și în Cupă însă regulile sunt clare! Unii se bucură, alții suferă. Aseară a fost rândul dinamoviștilor să jubileze după loviturile de departajare.
Oricum, e altă competiție parcă. Dinamo și Craiova au readus ceva din farmecul de altădată. Un meci adevărat. Cu ocazii, cu goluri, cu atmosferă, cu răsturnări de situație, cu suspans. E ceea ce vrem să vedem. Cupa a fost reinventată în ultimii doi ani. Ștearsă de praf și redată spectatorilor și telespectatorilor în toată strălucirea ei.
Premise sunt și pentru jocul din această seară. În Cupă, Rapid și Steaua, formațiile ce împreună au strâns 33 trofee (20-13 pentru Steaua), au oferit periodic meciuri spectaculoase. În total, cele două formații s-au bătut în 16 partide (bilanț strivitor pentru gazdele de azi, 12 victorii steliste, 2 egaluri, 2 succese vișinii), ultima oară acum 11 ani. Fiecare dintre tabere se mândrește cu câte un succes răsunător în ultimele dintre cele două confruntări directe. Giuleștenii cu un 4-1 în sferturi pe fostul „23 August” în 1995, steliștii cu finala memorabilă din 1999, adjudecată la penalty-uri. Ultima înfrângere a lui Mircea Lucescu în duelul cu eternii rivali. Colegii mei au găsit în arhivă ultimul meci jucat în vechiul regim, în primăvara lui 1989. Rapid, proaspăt picată în B, Steaua, proaspăt finalistă în CCE, Liga Campionilor de azi. Și tot a fost un meci de neuitat, cu steliștii marcând în prelungirile timpului regulamentar. Așadar, diseară ne așteaptă un alt episod memorabil. După toate cele enumerate și după cel de aseară.