La pauză, Răzvan Lucescu a trimis pe teren un debutant, iar Prandelli, trei foști campioni mondiali (Pirlo, De Rossi și Gilardino). În aceste condiții a reușit echipa noastră un egal cu o forță a Europei.
Nu e de scor. După primele 45 de minute, aproape că nu mai conta. Faza în care Râpă, Torje, Florescu și Ropotan urcau în presing în apropierea careului italian și se aruncau cu capul în bocancul adversarului spune totul. Aceasta este România pe care vrem să o vedem. Chiar dacă uneori haotică în determinarea ei. Cu tot cu balonul sărind fericit la Marica după un semișut al lui Raț. O echipă pe care accidentarea căpitanului a făcut-o să își strângă rândurile (Goian a intrat perfect în joc). Am ignorat valoarea teoretic net superioară a adversarilor și ne-am luat bărbătește la trântă cu ei. Am pus suflet la fiecare intervenție, compensând cele trei atingeri necesare uneori pentru o simplă preluare. Doi portari siguri, o linie de fund aproape fără greșeală, cu Râpă lipsit de complexe și trac. Prima oară împreună, Florescu și Ropotan au ținut bine mijlocul terenului, acolo unde Torje, Deac și de la un moment dat Tănase au reușit veritabile raiduri. Stancu speculativ și Marica în formă. E tabloul unei naționale a Renașterii, așa cum ProSport a avut curajul să titreze ieri. Fără Mutu și Chivu, accidentați, ultimul după nici 15 minute din meciul de aseară, și fără Mirel Rădoi suspendat. Este un egal frumos, cu un final cu sufletul la gură, în care și uitasem că e amical. Un meci pe care l-am terminat furibund încercând să le dăm gol după ce ne-au egalat. Rezultatul și evoluția tricolorilor ne mulțumesc și ne lasă cumva mai liniștiți pentru meciurile din 2011. Răzvan Lucescu mai are treabă însă. Luăm goluri pe final de meci și continuăm să nu fim suficient de concentrați la faze fixe. Ne organizăm bine, dar continuăm să fim distrați. Per total, impresia însă e una bună.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER