Gestul lui Sorin Cîrțu nu e imaginea neputinței. Am fi prea indulgenți. E transpunerea în fapte a lipsei de cultură fotbalistică, a anilor lumină ce ne separă de Europa. „Respect” e sloganul UEFA, siglă ce stătea pe geamul spart incalificabil de antrenorul ce după eliminarea Clujului din Cupă alerga arbitrii pe tunel, ținut fiind de stafful său tehnic. Cadre nemaivăzute în Liga Campionilor. E tot ce a produs CFR-ul în această ediție. Ieșim urât dintr-o competiție la nivelul căreia nu ne ridicăm. Și cu imaginea făcută țăndări de pantofii din piele întoarsă ai lui Cîrțu.
Pentru toată această situație de vină sunt conducătorii. Paszkany și Mureșan au fost ezitanți și l-au schimbat târziu pe Mandorlini. Au încercat a doua oară, după ce mai luaseră o dată (cu Andone) decizia de neînțeles de a înlocui un tehnician fix înaintea Ligii. Nu le-a mai mers. De fapt, nu le mersese nici cu Trombetta, dar atunci echipa a punctat mai mult la impresia artistică. Astă-vară au ratat ocazia unei remanieri mai mult decât necesare a lotului. Nu merge la nesfârșit din nimereală ori instinct. Nu o fi fotbalul știință exactă, dar nici loterie. De vină sunt jucătorii. Blazați, greoi, împiedicați. Cu preluări din trei atingeri, cu spatele la poartă și fără orizont nu ai ce căuta în Ligă. De vină sunt și antrenorii. Cîrțu nu a avut nici timp, e drept, dar nici nu a fost capabil să mobilizeze echipa în cel mai important meci al sezonului. A făcut aseară o echipă la egal. A schimbat târziu și neinspirat. O echipă lungă, împrăștiată pe tot terenul. A mers iar pe mâna străinilor, parcă împotriva principiilor sale, cu un singur român, Rada, în primul unsprezece, dar a fost trădat de jucători modești: Tony nu mai poate, Cadu, Culio gâfâie și ei, Bastos e depășit.
Suntem mici! Mici de tot. Isterici și neputincioși. Aseară ne-a bătut o echipă care în ultimele cinci meciuri de Ligă a pierdut tot pe teren propriu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER