Steaua a ieșit vie și din această rundă, penultima în grupa Europa League. Respiră, e pe loc calificant și depinde numai de ea să meargă mai departe în Europa, pentru că Utrecht și Napoli au terminat la egalitate. Anghelov, omul de care Steaua voia să scape la un moment dat, a intrat pe teren și a schimbat fața unui joc în care roș-albaștrii pedalau în gol. Eram după prima repriză mai degrabă deziluzionați. Aveam imaginea unei echipe care în decembrie și la temperaturi la limita înghețului nu are un echipament de iarnă și joacă în tricouri cu mânecă scurtă. Îi văzusem pe Latovlevici și Tănase plecând după fenta lui Babel, mai ceva ca Baciu și Rada pe vremuri la driblingul lui Alves. Dar cea mai elocventă imagine pentru spiritul „unul hăis și altul cea” ce trebuie înlăturat din Ghencea a fost pe la mijlocul primei reprize, când Surdu îl înjura pe Latovlevici. Pericolul la poarta lui Reina fusese constituit numai de raza laser venită din tribune.
Fără a schimba ceva radical în joc, Steaua a arătat altceva ca implicare în joc în partea a doua. S-au agățat de un Liverpool superior și cu garnitura a doua, dar care s-a văzut prematur câștigător, uitând că Reina este capabil oricând să își bage adversarul în meci. După golul egalizator din partida cu Utrecht, o altă reușită atipică i-a ajutat pe oamenii lui Lăcătuș să își mențină intacte șansele de calificare în primăvara europeană. Aceste două faze norocos-amuzante au venit să compenseze cele două puncte pierdute la ultima fază din meciul tur cu italienii. Acum, cu un alt egal la Napoli, Steaua își salvează întreg sezonul. Un noroc pe care și l-a construit cu mâna ei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER