Povestea românilor fugiți din Napoli după ce capul familiei lor a fost ucis e una mai mult decât impresionantă. Imaginile surprinse de Dan Duță în Zmeu, satul uitat de lume printre dealurile din preajma Iașiului, sunt cutremurătoare, așa cum și relatarea lui Sandu Enciu despre cele văzute acolo te lasă fără grai.
Becali are un tiz în inima Moldovei. Tatăl lui a fost ucis. Acordeonul, instrumentul cu care încerca să-i ofere micuțului Becali un trai mai bun, nu l-a putut apăra de gloanțe. Cu șapte ani în urmă, un român care nu a mai putut juca nici fotbal din cauza lipsei de bani și care a încercat să își câștige traiul cântând pe străzi la mii de kilometri de țară a zis că destinul îi va ajuta copilul dacă îi va pune un nume de răsfățat al sorții. S-a întâmplat altfel, iar Becali s-a întors în mizeria sătucului uitat de toți. Acolo l-au găsit colegii mei. Ochii triști de copil au strălucit la vederea unui tricou în culorile roșu și albastru. L-a strâns la piept și a stat cuminte să fie pozat. În tot acest timp, mama sa își spunea povestea printre lacrimi și suspine, invocând o victorie pentru miercuri: „Mă rog la Dumnezeu să îi batem și cei care mi-au ucis bărbatul să sufere măcar acum, pentru că altfel nimeni nu îi pedepsește. El iubea mult Steaua…”, e mesajul unei femei marcate pe viață de experiența trăită în Napoli. Fotbalul se joacă și pentru ei, iar o victorie pe „San Paolo” ar putea aduce o fărâmă de bucurie într-o casă în care se poate ajunge numai dacă ai cizme până la șold. Drama acestei familii poate fi o motivație suplimentară. Gândul că le-ar putea face o bucurie unor amărâți care nu prea au parte de așa ceva Crăciunul acesta și nici perspective pentru anii ce urmează ar trebui să îi facă mai hotărâți. Să joace pentru Becali. Unul inocent, sărac și trist, foarte trist.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER