Am terminat la egalitate cu Ucraina după un joc alert în care ne-am implicat. E important că nu am pierdut. Dacă am fi rămas cu mintea limpede la loviturile de departajare nu am mai fi fost noi.
Ce e bun? Că am avut puterea să reintrăm în meci la 0-2… Că mai și dăm goluri din cornere, nu doar luăm. Că Alexa și-a luat în serios rolul de jucător cu experiență și a reușit două goluri neașteptate. Că Raț a dovedit o dată în plus că s-a născut centrând. Că Mureșan a arătat pe alocuri a fotbalist lucid și matur. Că a mers presingul.
Ce e rău? Că Pantilimon a fost nesigur. Că am luat iar gol din fază fixă. Că lipsa de experiență a unei apărări improvizate s-a văzut la golul doi ucrainean. Ai noștri au fost jaloane. Că aripile Deac și Roman sunt departe de ce am vrea să fie. Că atacanții nu s-au văzut.
Altfel, trebuie spus că Ucraina a jucat mai degrabă cu titularii, față de noi. Răzvan Lucescu și-a asumat naționala experimentală și care nu avea cum să aibă niciun fel de relație de joc, în timp ce adversarul a intrat cu ce are mai bun la această oră. Chiar și așa, i-am ținut departe de poarta noastră din minutul 30 până în minutul 60, enervându-i ca la un meci pe viață și pe moarte. Asta și în condițiile unui arbitraj bun pentru noi. Deh, jucam acasă. La „my friend Mario”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER