Mutu & Marica

Ultimele stenograme ale lui Mutu vorbesc de la sine. Chiar dacă nu ne așteptam, vorba unei colege, la înregistrări ale unor convorbiri cu Patapievici ori Liiceanu și chiar dacă mărci lingvistice gen „mânca-ți-aș gura ta” aparțin mai degrabă breslei decât exclusiv lui Mutu, ceea ce am citit în „Adevărul” frapează. De ceva vreme încoace realitatea ne ajută să îl înțelegem pe Răzvan Lucescu și să îi dăm dreptate în ceea ce privește decizia de a nu-l mai convoca. Atitudinea lui Mutu, comportamentul său, felul de a vedea lucrurile și viața nu îl recomandă pentru a face parte dintr-un grup. El nu are cum să fie un lider și riscul cel mai mare este ca prin tot ceea ce face să dăuneze și celorlalți. Nu e deloc întâmplător că Marica trece prin ceea ce trece acum. De fapt, dacă vă amintiți, ProSport a scris în urmă cu câteva luni despre faptul că acest jucător încearcă să îl copieze pe Adrian Mutu, colegii de la lot poreclindu-l chiar Adi Mutu 2. Din păcate, a fost o tristă premoniție. Bazată însă pe faptul că fotbalistul lui Stuttgart încerca, fie și fără să își dea seama, să îl copieze pe atacantul Fiorentinei.
Strict fotbalistic vorbind, România are mai multă nevoie ca oricând de cei doi. Din punct de vedere al cotei, al calităților, al sumelor de transfer, al echipelor și campionatelor în care joacă/au jucat, sunt primii doi fotbaliști de atac pe care îi avem la ora actuală. Numărăm pe degetele unei singure mâini jucătorii care evoluează în campionate puternice, iar primii trei într-un top valoric au reale probleme de disciplină. Oricât am vrea să îl încadrăm pe Chivu în altă categorie, realitatea spune că în prezent el nu joacă pentru un gest în urma căruia s-a ales cu o suspendare semnificativă. Nu sunt așadar semne bune pentru totuși apropiata confruntare cu Bosnia și da, misiunea selecționerului e cu atât mai ingrată. Această problemă se adaugă celor de exprimare, de estetică a jocului, de eficacitate pe care naționala le are deja.