Invariabil, oricine îl atacă pe Dragomir sau pe Mircea Sandu este amenințat că va fi declarat „persona non grata”. Primește amenzi incomensurabile și sancțiuni exemplare. Vor să uităm că i-au tolerat, i-au încurajat și i-au acoperit pe cei care acum le sunt adversari pentru că interesele nu mai coincid.
E o plăcere păguboasă, dar nu te poți abține să nu râzi machiavelic și amar în momentul în care vezi cum se încaieră astfel de personaje. Sunt caraghioase. Invocă regulamente pe care le încălcau în cârdășie cu foștii tovarăși. Și mai fac ceva. Maraton media. Ar fi în stare să intre și la Speranța TV și să țină discursuri în piața publică pentru a mai convinge un microbist, oricum amețit de atâta incompetență și inconsistență.
Ideea e că, la fiecare așa-zisă confruntare de argumente, oamenii ăștia se autodenunță, își demască metodele, dar cine naiba să sesizeze, să judece și să ia măsuri, atât timp cât cei puși să împartă dreptatea sunt protagoniștii acestui circ trist? E scandalos de evident totul și toți oamenii de bun simț sunt enervant de incapabili să facă vreo mișcare. Ceva. Orice. Nu mai mergem la meciuri, refuzăm pe cât posibil contactul cu astfel de personaje, ne autoizolăm și le lăsăm să se bată ca chiorii pe leșul a ceea ce a fost fotbalul românesc. Drepturi TV? Pentru meciuri la care să se uite cine? E un fenomen insalubru, toxic, infestat.
Trebuie curățat cumva înainte de a avea loc orice fel de tranzacție. Acum nu că sunt eu prea pesimist, dar slabe speranțe să se întâmple ceva bun în viața asta atât timp cât ultimul mare scandal din fotbalul românesc îi are în prim-plan pe un fost parlamentar în România și pe un actual europarlamentar. Adică oameni care, teoretic, și-au probat o minimă moralitate, un simț al măsurii și al discernământului. Din păcate, cifrele de audiență, numărul spectatorilor din tribune și tot ceea ce se întâmplă în ultimul timp ne arată că avem un fotbal non grata. Din toate punctele de vedere.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER