Condescu avea 800.000 de euro înaintea meciului cu Oțelul! Dan Filoti face dezvăluiri incredibile din culisele cazului „Pandurii”! N-au vrut să joace!

A mers până la capăt…

Am ales să merg la fața locului. Adică la Ligă. Marin Condescu a dorit să facă o conferință de presă lămuritoare în sediul organismului care adăpostește comisiile care l-au prejudiciat, după propriile spuse, din toate punctele de vedere. Imagine, financiar etc. „Voi merge până la capăt”, amenința cu câteva zile în urmă. Mda. Capătul acelei străzi din Cotroceni, cum vii dinspre Panduri. Șoseaua, spitalul…

Se simte ca acasă adică. În față sunt parcate două mașini de Gorj cu combinație de litere sugestivă: PAN. Durii sunt în altă parte. Puțin înainte de ora 14:00, sindicalistul apare îmbrăcat într-o pereche de blugi, o cămașă cadrilată și un sacou cu dungi. Uită că în urmă cu doi ani numise acest loc „staborul lui Mitică”.

Alt moment zero!
Explicația pentru care a ales această locație e dată pe un ton serios: „Liga e sediul fotbalului românesc și trebuie să intrăm în normalitate”. Pentru cine nu știe topografia locului, trebuie precizat că aripa de presă de la sediul LPF e un soi de dependință a altfel somptuoasei construcții cu care se tot mândrește Mitică. Un hol, un grup sanitar ușor insalubru și o cameră cam patru pe patru, cu mocheta verde cu mingi pe ea, unde ne-am înghesuit să ascultăm explicații cusute cu ață albă.

Condescu a avut un discurs și niște răspunsuri ce păreau îndelung repetate. Ni-l și închipuim pe Dragomir câteva minute mai devreme cu picioarele puse pe birou, antrenându-l pe „dușmanul” de o viață. De altfel, la final, după ce și-a lăsat toată documentația cazului pe bancheta luxosului automobil de teren, Condescu a intrat în sediul ligii pentru concluzii.

Mi-e greu să fac un rezumat. Și totuși am înțeles că:

-în opinia lui Condescu, Pandurii și Oțelul nu au nicio vină! „Dar cine?”. „Cei care au puterea de a decide”. „Adică și liga, din al cărei sediu vorbiți acum?”. (ironic) „Păi nu spune domnul Dragomir că aceste comisii sunt independente?! Sunt nevoit să îl cred!”

-a fost impresionat până la lacrimi de atitudinea jucătorilor

-a acceptat să semneze numai în condițiile dorite de el, scoțând din înțelegerea cu Dinamo punctul în care era obligat să nu mai conteste în nicio instanță și în niciun fel cazul „Ilie Iordache!

-a fost doar coincidență implicarea „pandurilor” în toate scan­dalurile legate de retrogradări

-nici el nu crede că meciul cu Oțelul s-ar putea juca vreodată

-va regreta mereu că l-a susținut pe Sandu la alegeri

Și s-ar mai putea desprinde concluzii, gen Pandurii – un fel de numitor comun al momentelor zero în fotbalul românesc.

…și i s-a înfundat?

Marea dezvăluire și în același timp soluția întregului caz  a fost constituită însă de faptul că „am avut noroc să mi se aprobe un credit și banii sunt dați de mine în nume personal”.

Să traducem. În patru ore a fost obținut un credit de 400.000 de euro. „Pe trei luni”, avea să îmi mărturisească liderul sindical complice la final. Uau! „Dar știu că aveți relații!”. El, modest: „Nuuu, chestiune de șansă”. Banca e Raiffeissen. Întâmplarea face să fi trăit o experiență de genul acesta cu respectiva instituție. Inflexibilitatea lor dusă la absurd și grija excesivă, aprobările, para-aprobările și documentația imposibilă pentru un microbist de rând. De aceea mie personal, realizarea lui Condescu mi se pare notabilă și demnă de Cartea Recordurilor. Cu atât mai mult cu cât personajul în cauză repetă obsesiv: „Eu am case și terenuri în valoare de numai o sută de mii de euro. Asta este toată averea pe care o am, iar de la sindicate am un salariu de 6.500 de lei. De la echipa de fotbal nu încasez niciun leu și nu am luat niciodată”.

Dovada din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare
Colegii cu experiență în domeniul financiar mă privesc condescendent când mă văd că am dubii: „E posibil, dacă ai garanții”. „Atât de mult, într-un timp atât de scurt și pe o perioadă ca asta?”. Privirea jurnalistului de la Mediafax mă face să îmi reprim alte considerații de profan, așa că mă duc la sursă. Și văd negru pe alb în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare că Marin și Ecaterina Condescu au luat într-adevăr, pe 2 martie 2011, 400.000 de euro, garantând cu unități la fondul mutual Raiffeisen Euro Plus în valoare de aproximativ 800.000 de euro.

Multe cifre. Cu ajutorul aceluiași site romarhiva ne mai întoarcem în timp o lună, la 1 februarie 2011, atunci când constatăm că același Marin Condescu bagă cei circa 800.000 de euro în unități de fond. Traducând, liderul sindical din Târgu Jiu a avut cash până la 1 februarie, iar operațiunea de ieri ar fi putut s-o efectueze oricând, astfel încât să poată fi jucat și meciul Pandurii – Oțelul. E clar că a fost o hotărâre premeditată, aceea de a nu juca, și nicidecum motivul invocat până săptămâna trecută: „Nu am bani!”.

Interesant este că, și pus în fața evidenței, Condescu neagă. „Nu am investit nimic la Raiffeisen. Eu am garantat acest împrumut de 400.000 de euro cu casa din Târgu Jiu și cu terenuri”. Cu care casă și cu care terenuri, dacă tot domnia-sa afirmase că nu are o asemenea avere?! De altfel, liderii de sindicat au intrat de curând în atenția inspectorilor de Integritate, imediat după scandalul „Vămilor”.

Așadar, semnele de întrebare din jurul acestui caz persistă, iar conferința de presă de ieri nu a fost nicidecum atât de lămuritoare pe cât s-a vrut. Din contră.

Condescu a garantat împrumutul de 400.000 de euro în nume propriu cu unități de fond în valoare de aproximativ un milion de euro, deși susține că are avere de 100.000 de euro și un salariu de 65 de milioane de lei vechi