Becali a zis că nu joacă de Paște, iar liga s-a supus și a mutat pentru a treia oară într-o săptămână derby-ul. Logic era să nu joace nimeni în acea zi, dar șase dintre formațiile din campionatul intern se supun, uneori și împotriva intereselor ori a confortului propriilor jucători. Că tot e sezon, organizația asta numită LPF seamănă din ce în ce mai mult cu un staul, iar echipele au tot mai evident un comportament de oi, care ascultă fără să crâcnească de un mioritic care își arată colții. Toți conducătorii au comportament și pretenții de oameni cu influență, dar se comportă ca niște marionete, fără pic de personalitate.
Exact așa l-a tratat și Mircea Lucescu pe Răzvan Raț. Remarca, tonul, contextul, totul lasă un gust amar. Cel mai titrat antrenor român și-a demolat mitul pedagogului. S-a comportat ca un simplu muritor care, confruntat cu eșecul și umilința, a căutat o portiță să scape și un țap ispășitor să îi paseze responsabilitatea. Chiar dacă își dădea două autogoluri, ceea ce nu a fost cazul, fotbalistul român nu merita un asemenea tratament. Cu atât mai mult cu cât nu vorbim despre o ieșire izolată, ci despre o serie de atacuri care pentru marea masă a microbiștilor sunt de neînțeles. Prin ceea ce a făcut în întreaga carieră, inclusiv pentru Șahtior, Raț merită mult mai mult decât rolul de paratrăsnet pentru nervii nestăpâniți ai unui antrenor. Fie el și Mircea Lucescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER