De fotbal nu are rost să discutăm. Nici Poli, de Oțelul nu mai zic, nu au dreptul să se pretindă cu ceva îndreptățite să câștige titlul. Asta trebuie spus din capul locului și nu are rost să ne mințim. Campioana trebuie să se reinventeze în această pauză competițională, dacă nu vrem să fim ciuca bătăilor la ultimul an al fotbalului românesc în Liga Campionilor. Porumboiu are dreptate, cineva dirijează titlul spre o echipă de locurile 6-8. Asta pentru că nimeni, dar nimeni nu joacă un fotbal de primele cinci poziții într-o competiție decentă.
Nu poți să bați în minutul 90 o echipă retrogradată și care nu are bani de un cartonaș galben și să spui că meriți campionatul. E hazard, e orice, numai valoare și constanță, nu. Problema e că peste tot și peste toate vorbim și de niște erori majore de arbitraj. Care se mai și înlănțuie.
Având susținerea întregului sistem (Ligă și Federație), Vasile Avram este obligat să ia măsuri, să taie în carne vie, să credibilizeze finalul, dar, mai ales, finala campionatului. Faptul că Oțelul – Timișoara este programat acum și că de el depinde soarta titlului este un privilegiu. Există șansa ca toate lucrurile colaterale să fie anulate de meciul direct. El trebuie să se joace pe teren, neinfluențat de nimeni și nimic, și cine e mai bun bate. Altfel, rămânem prizonierii suspiciunilor, alianțelor, influențelor. O brigadă atent aleasă și, de ce nu, ca propunere, adăugarea a doi arbitri de careu la acest meci. Dacă în Liga Campionilor se joacă meciuri arbitrate de șase perechi de ochi, nu văd de ce nu ar putea dispune FRF pentru acest meci cât un campionat o astfel de măsură. Și dacă se invocă regulamentele și dificultatea de a schimba în mers, chiar că nu mai are rost să vorbim despre altceva.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER