Înainte, în sensul de înapoi

Final de sezon cu permutări în fotbalul românesc. Hagi înapoi la națională, Lucescu junior înapoi la Rapid, Olăroiu înapoi (de fapt, pe loc) la Steaua și tot așa. Totul sub semnul lui înainte era mai bine. Se modifică relieful în Liga I și competiția ar putea să crească în condițiile în care aceste mutări s-ar concretiza. Să nu uităm că am urcat ca și coeficienți cu tandemurile Olăroiu-MM, Lucescu-„Vamă” pe post de locomotive. Un merit l-a avut și Andone, susținut pe atunci de Badea și așa a fost posibilă o nouă calificare la un turneu final și așa am putut avea în grupele Ligii de două ori CFR, o dată Urziceniul și acum Galațiul. Lupta internă a devenit una teribil de echilibrată. Așa se anunță și pentru viitorul sezon, pentru care au început deja să lucreze Astra și „U” Cluj, ultimele două echipe cu pretenții ale provinciei care se vor adăuga grupului ce vrea revanșa: CFR, Vaslui, Timișoara. Oțelul spune că știe și poate să confirme și la un calcul simplu avem nouă formații din 18 care spun mai direct sau mai pe la colțuri că vor titlul. E partea bună a întoarcerii la structuri mai vechi. Plus că de această concurență ar putea beneficia un Hagi, din ce în ce mai aproape să fie numit ca șef peste  reconstrucția naționalei. Dacă i se va da timp și va fi scutit de presiune, va putea să reușească. S-ar realiza, până la urmă, ceea ce tot invocă el: proiectul. Să preia o echipă și să o formeze de la început cu ideile și principiile lui, nu din mers. Eventual să fie sprijinit de un alt mare Gică, Popescu, din funcția de manager. Spre asta ne îndreptăm.

Partea goală a paharului ar fi că există riscul întoarcerii la grupurile de interese de dinainte. S-au reformat alianțe, revin influențe. E nevoie de nume? Lupescu pare victima prieteniei regăsite dintre Dragomir și Sandu, Lucescu junior a fost deja condamnat pe baza presiunii exercitate de frații Becali și tot așa. În esență aceiași oameni care se tot rotesc între ei sau sunt rotiți de păpușari abili. Suntem aproape de punctul în care vom fi aproape pe aceleași poziții ca acum cinci-șase ani. Fotbalul românesc a pierdut timp, energie, performanță, dar commandoul de la putere e la fel de rumen în frunte, depășind senin piedici mai mari sau mai mici, neafectat de crize și contraperformanțe. A, și am mai câștigat cu toții ceva, experiență, așa cum remarca amar un prieten implicat în tot caruselul descris mai sus.