Ne caracterizează. Și să pupăm unde am scuipat, și să-l pupăm pe cel care ne-a scuipat. Așa că să nu ne mire că Gigi vede salvarea Stelei în antrenorul pe care, când l-a dat afară, îl considera mai slab ca el! Ca antrenor! E de presupus și că Lăcătuș abia așteaptă să-l ia din nou în brațe pe cel care l-a batjocorit. E un românism sută la sută. Mai lipsesc pupăturile efective la Palat, declarațiile de dragoste pe viață și apoi divorțul irevocabil și probabil revenirea lui Olăroiu. Sau cine știe, poate a lui Dorinel! Ce ne miră, eventual, este că Becali n-a reușit în politică. Era un domeniu croit pentru el. Evident că n-ar fi avut nicio remușcare să facă un guvern și cu ungurii pe care nu-i suportă, spre exemplu. Și i-ar fi pus bețe-n roate fără scrupule unui posibil prim-ministru, chiar dacă același om îi deschisese drumul spre Cotroceni, făcându-l să-i curgă râuri de lacrimi. Dar politica e deja penibilă, Stolo, Băse au prea mare avans, nu mai e loc și de Gigi.
Milităm adesea pentru un fotbal separat de politică. Aiurea, e imposibil. Dacă țara e condusă cum e, fotbalul nu poate fi altfel. Becali nu înțelege de ce îl urăște un întreg stadion și mai mult decât atât, după tot ce a făcut la Steaua. La fel nu a înțeles de ce nu l-au votat nici măcar cei cărora le-a plătit curentul. El nu înțelege de fapt nimic, când totul e atât de clar, iar el e singurul vinovat…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER