Povestea TVA-ului

I-auzi drăcie! Dinamo nu poate face un transfer pentru că nu se știe cine plătește TVA-ul, clubul care dă jucătorul sau cel care-l ia. Uau! Grija „câinilor” pentru bugetul țării este impresionantă. Adicătelea nu facem tranzacția până nu e clar cine dă 19% statului! Nu contează că ani de zile am trimis 99% din banii luați pe jucători în tot felul de Insule Virgine, prin tot felul de societăți fictive cu nume imposibil de pronunțat. Atunci era o altă cauză nobilă: trebuiau construite vile gigantice în Pipera, trebuiau cumpărate „gipane”. Acum, că le au pe toate, patronii se gândesc la bugetul de stat. Ce frumos!

Pentru ca lumea să fie cu tot fundul în sus, cică Dinamo a decis să plătească ea TVA-ul, cerându-le în schimb nu știu ce procente rușilor pentru Ropotan! Asta e deja șocant. Mă frec la ochi și nu-mi vine să cred, visez! Îl și văd pe Vasile Turcu la coadă la Administrația Financiară cu valiza, pardon, asta-i la alții, cu sacul cu 19% din Ropotan. „Dom”le, am venit aicea, deși aveam emenangită. Și nu oricum, ci în tandem cu Borcea și cu Badea, pe care nici faptul că are ligamentele încrucișate nu l-a putut opri, dom”le, să deie banii la stat”, zise el la ghișeu. Guvernul a trimis o scrisoare de mulțumire, președintele a inventat special „Ordinul Dinamo în grad de câine”, iar lumea a făcut cozi pentru a ajuta statul la ananghie. Și-am încălecăt pe-o șa și v-am spus povestea așa…