Mircea Sandu are stofă de politician. A demonstrat-o prima oară în urmă cu vreo zece ani, cum nu se putea mai elocvent: o minciună! „Nu mai candidez!”, promitea atunci ferm Nașu în ProSport Magazin. Era vorba de șefia FRF. Au urmat alte două mandate. Sau trei, cine le mai numără, că – Doamne ajută! – Constituția fotbalului nu prevede vreo limită.
Ia ghiciți la ce lucrează acum Sandu? Exact, încă un mandat! Deja a făcut un prim tur al țării, sondajele spun că stă mai prost pe zona Moldova. Nu-i problemă, asta se rezolvă. Dacă nu cumva s-a rezolvat deja la chiolhanul, pardon centenarul din aceste zile. Liga I a apropiat-o cooptându-l în staff-ul electoral pe Mitică Dragomir, misiune ușurată evident cu o decizie grea, dar magistrală: mutarea comisiilor la LPF.
A mai rămas un singur obstacol și, ca-n politică, nu putea veni de altundeva decât din interior: Ionuț Lupescu a devenit periculos. La cât e de diabolic Sandu, viitorul federal al lui Lupescu nu sună bine, indiferent câți bani a adus la FRF ca director general. Așadar: promisiuni neonorate, campanie în țară, pomeni electorale, alianțe din interes și certuri pentru putere. E clar, Sandu și-a greșit cariera. El e bun de președinte, dar nu al fotbalului, ci al nostru, al tuturor românilor! Paradoxal, e tot mai tragic de evident că doar așa s-ar putea schimba ceva la FRF.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER