A fost nevoie să se accidenteze vreo trei perechi de fundași centrali ai lui Mourinho pentru ca Rădoi să apară pe prima pagină a Gazzettei dello Sport. Ca variantă de înlocuire propusă de vărul Giovani, nu cerută de stafful milanezilor. Când te bâzâie la cap unul ca Ioan Becali, ce soluții ai? Te prefaci interesat de jucător, temporizezi la maximum, anunți că parcă-parcă l-ai împrumuta de probă, te anunți la câteva meciuri ale Stelei pentru a-l urmări, după care optezi pentru un alt fotbalist, cu care ai negociat cu adevărat între timp. Dacă-l știau „pe băiat” de fotbalist, acum contractul era deja semnat, nu credeți? Numai că Rădoi pur și simplu nu există în fotbalul mare, cu toată calificarea Stelei în Ligă și a naționalei la Euro. A avut timp și oportunități pentru a demonstra că este mai mult decât un fotbalist care‑și taie venele în geamuri, este dezorientat pe teren și, implicit, predispus la accidentări. Acesta este tristul portret al unui tânăr care, în loc să fie preocupat în ultimii ani de dezvoltarea profesională, a preferat să se complacă în postura de fin. Bănoasă pe termen scurt, falimentară la scara unei vieți de fotbalist.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER