Cu Nicoliță și Semedo simultan pe teren, Steaua începe să lumineze în direcția marii echipe de acum două decenii. Atunci când erau cunoscuți mai degrabă sub numele de „viteziștii”, atribut revelat adesea pe parcursul meciului de aseară. Doar slăbiciunea defensivă înfiorătoare a medieșenilor ne face să relativizăm calitatea jocului de atac al oamenilor lui Lăcătuș. Câteva schimbări în bine, decurgând din renunțarea la stâlpul de telegraf Arthuro, au fost însă evidente. Steaua a apelat la o linie de patru oameni hiperofensivi, mult mai mobili, cu roluri bine stabilite și o dinamică a jocului pe alocuri impresionantă.
Viteza lui Bănel și a lui Semedo, tehnicitatea lui Dayro și plasamentul lui Stancu au acoperit erorile roș-albaștrilor pe faza defensivă. Pe zonele laterale, dar și în aria lui Lovin, medieșenii au pus probleme, dar mentalitatea provincială i-a împiedicat să conștientizeze aceste oportunități. Probabil că oricum nu ar fi împiedicat această victorie banală, de care probabil peste ani își vor aminti doar cei mai pasionați dintre statisticieni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER