Fiara supusă

Criza Stelei este cronică. Ea a început chiar înainte de venirea lui Becali în Ghencea, iar atenția ne este atrasă doar de acutizările ce apar la interval de câteva săptămâni. În aceste momente, suporterii promit revoluții de câteva minute, iar Becali le dă dreptate prin vorbe și palme prin Zmărăndescu. Să tacă naibii, el știe mai bine ce este de făcut. Dacă în anii 90 roș-albaștrii erau salvați de excelența din teren a lui Lăcătuș – de unde și idolatria suporterilor -, în acest moment, idolul de odinioară se comportă ca un aplaudac cuminte al celui care, cu toți banii lui, n-a reușit mai mult decât să perpetueze mediocritatea în Ghencea. Pentru cei foarte tineri: la jumătatea deceniului trecut, Steaua ajungea, ca și acum, cu regularitate, în grupele Ligii. Dar nimeni nu se comporta de parcă jucau semifinalele competiției! După Pițurcă, Protasov, Zenga și Hagi – cu toții călcați în picioare de latifundiar -, fanii Stelei își doreau de la Lăcătuș în egală măsură redarea demnității și rezultate de top. Concentrân-du-se doar pe numărarea golurilor din porțile adverse, „Fiara” a vidat în numai un an acele locusuri din sufletul suporterilor de unde se genera teribila scandare ce îngheța adversarii: „Lă-că-tuș!”.