Bicfalvi, Tudose, Lițu și Iacob. Dacă trăiau într-o țară normală, în dreptul numelor lor nu ar fi fost nevoie de nicio explicație. Ar fi fost, desigur dacă nu intervenea vreo accidentare, jucători de bază ai vicecampioanei. Talentați, bine pregătiți, cu șansa de a se dezechipa de câteva ori în vestiarul din Ghencea, aveau nevoie doar de câteva sinapse în plus pentru o carieră ascendentă. Sinapse manageriale, se înțelege. Au fost aruncați în cele patru zări nu pentru că n-ar fi avut valoare, ci pentru că patronul avea bani de aruncat pentru a arăta lumii cât este el de șmecher. Acum, în plin declin financiar, colaps sportiv și disoluție politică, Becali ar face bine să se întoarcă la mioare, iar Steaua se scutură de glamour-ul ultimilor ani, apelând la cei patru fotbaliști încă tineri și încă de perspectivă. Acest moment nu reprezintă doar șansa lor, ci chiar a Stelei. Încorporându-i pe cei patru, roș-albaștrii nu au practic cum să ajungă mai jos decât s-au aflat în această toamnă, dar vor avea în schimb un raport cost-eficiență net mai bun decât în mult mai mediatizatele cazuri Arthuro, Mendoza, Moreno, Elton sau Andrey.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER