Ar fi dispărut, ne spun atât de mulți, încât parcă ne amputează organul gândirii independente. Reducerea lui Becali la cel mai mic numitor comun – „Așa cum e el, a băgat bani la Steaua. Cine știe ce se întâmpla dacă nu apărea?” – reprezintă un loc atât de comun, încât puțini oameni îndrăznesc să dea replica. Și câteva argumente.
La momentul anului 1999, când în Ghencea apăreau primele valize becalioate, uzinele Dacia descopereau nu doar banii, ci și știința de a face mașini a celor de la Renault. Cam în același timp, principalele bănci de stat se scuturau de perioada creditelor neperformante, iar astăzi citim în ziarele de business despre performanțele BRD, BCR și chiar CEC. De asemenea, pe rafturile din supermarketuri găsim încă Eugenia și ciocolata Rom, care și-au păstrat peste ani proprietățile organoleptice. Nu mai pomenim aici toate mărcile de vin și bere care au survolat incertitudinea tranziției. Nu în ultimul rând, managementul turcesc de la Arctic a dinamizat spectaculos vânzările de aparate electrocasnice, pe când Braiconf și-a păstrat promisiunile făcute unei categorii de public. Față de Steaua, toate mărcile de mai sus există în fiecare an în clasamentele brandurilor de care românii se simt cel mai atașați. Acest succes de imagine, alături de o reușită financiară autentică, s-ar fi întâmplat probabil și la Steaua, brand la fel de puternic la nivelul anului 1999 ca oricare dintre cele de mai sus, dacă nu s-ar fi întâlnit cu Becali.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER