Cârcotașii pot să se bucure. Încă o intervenție a lui Emeric Ienei pe subiectul Steaua, la fel de previzibilă ca oricare din ultimii ani! Dar atât de sănătoasă! Ironizat și evitat o perioadă de mass-media pe motivul imbecil că este un domn și deci nu coboară în mlaștina Ligii I, cel mai titrat antrenor român este și cel mai proeminent om din opoziția stelistă a ultimilor ani. Puțini sunt oamenii din fotbal, presă, mediul economic sau cel politic care să nu fi făcut, măcar la un moment dat, pactul cu diavolul mulgător de oi. Lăcătuș, Dan Petrescu, un timp chiar Hagi, Adi Ilie și alți foști jucători emblematici ai roș-albaștrilor s-au gudurat sau se gudură pe lângă încă patronul din Ghencea, acoperindu-se de falsul argument al iubirii față de Steaua. Criza evidentă din punct de vedere sportiv și capacitatea limitată din punct de vedere managerial a lui Becali sunt trecute cu vederea de atâția indivizi din societatea noastră doar pentru că le acoperă dimensiunile conturilor bancare ale încă latifundiarului din Pipera. Norocul nostru, al celor care am crezut și suntem aproape să dovedim că va exista Steaua și după Becali, este că acest cor al aplaudacilor becalioți este acoperit din când în când. Paradoxal, o voce blândă, cu un accent și un timbru inconfundabile, explică radiografia supraexpusă a unei echipe care n-ar fi ajuns să-l intereseze pe Becali dacă cel mai important moment din istoria sa n-ar fi fost desenat cu creta pe tabla din vestiar de către bunicul critic al anului 2009.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER