Când l-am văzut pe Cannavaro executând acea acrobație perfect inutilă care a precedat primul gol cu grația unui artrozic, a fost clar că adversarul englezilor era, la propriu, o echipă de bunici-fotbaliști, care pentru a ajunge la meci a fugit din sanatoriul de balneologie. Și parcă nu era de ajuns, dar Realul a fost condus de un geniu al pierzaniei, pe care doar acutizarea crizei financiare l-ar putea ține pe banca Madridului și din vară. Domnul Ramos a atacat cu maximum doi oameni până la un scor general de 0-4, după care a dat liber la entuziasm, a descoperit că trebuie să marcheze și chiar a încercat. Evident, cu succesul avut și aplicând strategia ultradefensivă. Bine, probabil că, oricum ar fi jucat, Realul nu se putea opune aseară în mod autentic desfășurării incredibile de forțe de pe frontul de atac al formației lui Benitez. Dar măcar ar fi salvat aparențele, ar fi arătat că o echipă mare poate să îmbătrânească frumos, cu zâmbetul pe buze, nu crispat, în încercarea de a apăra un scor de forfait.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER