Acum câteva săptămâni am fi spus că Farul – Dinamo a fost genul de meci de care nu-și va mai aminti nimeni peste timp. Acum, afirmația ar fi riscantă, în condițiile în care nu știm telefoanele cui au fost interceptate în această perioadă. Cine știe ce vom afla peste un număr de ani din arhiva instituțiilor statului? Probabil o explicație pentru un joc încheiat cu cel mai firesc scor din lume. Farul ne-a obișnuit de ani buni doar să pâlpâie, în timp ce Dinamo a luat de atâtea ori lumină de la nevoiașii Ligii I pentru a scăpa de blestemul Ligii Adevărate. De care se apropie cu fiecare rundă, dar fără glorie și fără speranța unei însănătoșiri pe termen scurt.
În ciuda unor adversare care țin parcă din tot sufletul să confirme profeția care a ținut prima pagină din ProSport înainte de începerea acestui campionat. Din acest punct de vedere, chiar mă tem ca la finalul campionatului nu cumva DNA-ul să ne încoloneze frumușel, pe mine și pe colegii mei de la ziar, pentru a da explicații despre acuratețea cu care am anticipat că oamenii lui Borcea vor urca din Groapă direct pe înălțimile UEFA Champions League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER