Aceste creiere formolizate care nu sunt în stare să vadă ofsaiduri de ordinul metrilor practic nu pot fi acuzate că ar pune în practică sfaturi necurate. Se știe că persoanele cu handicap psihic nu pot fi încarcerate. Acești indivizi care poartă între buze fluierele de parcă ar fi suzete și sunt lăsați liberi să zburde pe terenurile Ligii 1 decid nu doar cine câștigă un meci, ci chiar cine prinde o cupă europeană, cine ia campionatul, cine mai rămâne prin zona primei divizii. Concret, ei decid traseul și volumul banilor pe care urmează să-i încaseze cluburile și jucătorii. Dacă un fotbalist are nevoie de două-trei campionate pentru a se remarca, pentru un arbitru sunt uneori necesare doar câteva minute. La umbra acestei notorietăți, la un moment dat ajung să ne dea impresia că ne fac o mare favoare adresându-ne, fluierându-ne. Și fac apel la „terenurile de zeci de milioane de euro”, „afacerile înfloritoare”, „pozițiile manageriale din companii de top”, ca argumente ale independenței de orice fel.
Dar cu toate astea nu ne lasă. Ci ne arată de câte ori au ocazia și nu au medicația pe aproape paradoxul arbitrajului românesc unde prostia în stare pură este invers proporțională cu starea materială. –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––- Nostlagia Hizo Iată că se poate: Copos poate să simtă în loc să gândească, deși pretențiile materiale reduse ale lui Hizo trebuie să fi contat măcar puțin în alegerea noului antrenor. Dacă tot nu-l mai poate convinge pe niciunul dintre membrii familiei Lucescu să revină în Grant, Copos caută viitorul luminos al giuleștenilor în trecutul oarecum de succes oferit de Hizo. Când amândoi erau mai tineri și mai entuziaști, iar România, că vorbim de fotbal sau de starea socială, se afla tot într-un moment de criză. Dacă a reușit atunci, de ce n-ar avea și acum o șansă?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER