La ce să-i mai țină Becali? Să le crească valoarea? Să ne spună iarăși, după vreo victorie memorabilă la Buzău, că Goian valorează 15 milioane, Bănel vreo 12, iar Ovidiu Petre doar 10, pentru că e superofertă? Să aflăm iarăși că Steaua are cel mai bun lot de pe bulevardul Ghencea, dar încă nu s-a născut antrenorul care să-i descopere limita de sus, ci doar pe cea de jos? De la momentul definitoriu Middlesbrough, Ghionea și ceilalți au suferit o plafonare profesională dureroasă. Gândiți-vă la șirul transferurilor mediatice ale liderului Rădoi, terminat cu trecerea cât se poate de reală la naiba, în spațiul arab! Prea atenți la gargara patronatului din Ghencea, nici n-am simțit cum au trecut anii peste un lot de jucători fosilizat prematur de golurile lui Maccarone. Și acum, după atâta timp, senatorii de drept din lotul Stelei par mult mai preocupați să depășească momentul Boro decât să încerce reinventarea profesională. Este greu, după cum se poate să le cerem prea mult. Caz în care, dacă Steaua dorește să-și mai păstreze bruma de imagine europeană, ar fi cazul să le ofere, chiar mergând în pierdere, șansa unui transfer.
Geantă: „Rușinea lui Porumboiu”
Misterul renunțării
În mod normal, o înfrângere în fața Buzăului, și încă la trei goluri diferență, este suficientă pentru a te ascunde în casă de rușine. Așa ar fi trebuit să facă și domnul Porumboiu, fără a ieși în public să-și declare retragerea de la echipă. Renunțarea era de la sine înțeleasă. Dar nu atât de limpede este soarta Vasluiului din acest sezon. Au bani, antrenor, ceva jucători, influență federală și la nivel de arbitri, la care se adaugă și câteva rezultate interesante. N-a fost de-ajuns, probabil pentru că s-a decis că nici în 2009 să nu fi venit rândul Vasluiului. De unde și renunțarea patronului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER