După ce i-au lăsat Timișoarei pe Sabău și șansa nesperată de a juca în grupele Ligii Campionilor, frații Becali încearcă să-i dea încă o lovitură lui Dinamo, lucrându-l pe Bonetti și agitând spectrul venirii lui Bakero.
Nu ne facem iluzii: nu va fi pentru ultima dată când frații vor dinamita o construcție – bună sau rea, dar cu siguranță în stare incipientă – pornită în Șoseaua Ștefan cel Mare de cineva exterior grupului lor de interese. Caracterul lui Giovani justifică acest mod de acțiune și nu lasă loc pentru posibile evoluții în sensul normalității. De fapt, nu de la el trebuie să așteptăm o conduită fairplay, ci de la acei domni care se revendică drept acționari-salvatori ai lui Dinamo. Devine aproape retorică întrebarea: cum dracu de pot frații Becali să facă aproape tot ce vor la club, cum de Borcea, Badea sau generalii nu au curajul de a-i trimite de la loje în galerie sau mai jos? Să conteze atât de mult capacitatea acestora de a vrăji transferuri profitabile în primul rând pe persoană fizică de acționar, și abia apoi și doar dacă mai rămân ceva rămășițe, pentru entitatea juridică Dinamo?
 N-or fi avut dinamoviștii mari performanțe europene bine plătite în ultimii 20 de ani, dar cu siguranță din „Groapă” au plecat pe filiera fraților vagoane de fotbaliști, mai mult sau mai puțin „vopsiți” de gargara impresarilor. În această dinamică profitabilă a forței de muncă spre toate zările stă puterea fraților de a implica numele clubului în afacerea Bakero. Un business care, până una-alta, nu aduce decât prejudicii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER