În triunghiul demenței Becali-Bergodi-Stoichiță, Basarab Panduru s-a ascuns în unghiul atât de obtuz al lipsei de personalitate. Răcnitorul din televizor a devenit la contactul cu buzunarul lui Becali un banal breloc numai bun de învârtit în loja patronală. Refuzul de a prelua Steaua îl pune pe fostul decar într-o postură mai penibilă decât dacă ar fi încalcat promisiunea pe care oricum nimeni nu-l pusese s-o facă. Pentru un om care a apucat pe calea antrenoratului, postura de simplu membru din Marea Atârnare Națională din Ghencea trebuie să-i provoace angoase profesionale, nu liniștea fugii de răspundere. Dacă nu s-a băgat acum ca principal la Steaua, atunci de ce a mai venit lângă echipă? Ca să-i ofere, ca atâția foști mari jucători, capital de imagine și soluții discutabile pentru banca tehnică stăpânului de sclavi Becali?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER