Cu toții îi cunoaștem viteza de deplasare. Driblingul de iluzionist pornit să ascundă balonul. Sau demarcările care surprind cu precizie statistică apărările adverse. Șuturile care în general paralizează speranța portarului din față. Și loviturile cu capul/pieptul din cele două finale care au dus Barcelona 2008-2009 în cărțile de istorie. Motive suficiente să credem că îl cunoaștem pe Messi. Numai că – ne asigură omul care l-a adus de mic copil în Catalunya, Carles Rexach – putem doar bănui principalul capital al omului momentului în fotbalul mondial: viteza cu care gândește și ia cele mai bune decizii. Nu doar pentru el, ci pentru echipa în care joacă. Messi are profilul unui jucător capabil să dribleze singur toți adversarii, dar fiecare meci ne dezvăluie un fotbalist de un altruism aparte. „Ține de educație. De Școala Barça”, ne lămurește același Rexach. Un fotbalist cu calitățile genetice ale lui Messi, antrenat la o echipă medie, ar fi ajuns un jucător bun. După cum un tânăr cu talent mediu antrenat la Barcelona ar fi ajuns un jucător bun. Atunci însă când s-au întâlnit ADN-ul fotbalistic unic al sud-americanului cu filosofia de joc colectiv devenită deja marcă înregistrată blau-grana a rezultat un fotbalist pentru care sunt insuficiente epitetele de genul „galactic” sau „extraterestru”. Pentru că este, pur și simplu, un geniu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER