Nici măcar orgoliul nu mai mișcă piața transferurilor din România. Nu mai există măcar un patron care să fie interesat să ia un jucător doar pentru că anterior îl dorise și vecinul de clasament. În această iarnă, abordarea de business a Ligii I urmează linia descendentă întâlnită în real-estate. Fotbaliștii nu se mai tranzacționează precum activele imobiliare, firesc câtă vreme nu mai există nici tunurile cu terenuri sau clădiri, nici creditele doar cu buletinul. Perioada de acum ne arată sărăcia în pielea goală a cluburilor noastre. Și lipsa voinței patronilor de a aduce bani din conturile personale pentru a finanța activitatea curentă. Sunt cel puțin trei echipe în prima divizie care nu invoca lipsa banilor ca scuză pentru „tăcerea” de pe piața transferurilor, luând în calcul sumele decontate de UEFA. Doar că acești bani n-au fost cheltuiți, cum ar fi fost normal, pentru dezvoltarea clubului, ci s-au risipit în cu totul alte direcții. 2009 a fost anul în care fotbalul le-a adus profit mai mare ca oricând multor patroni din Liga I, dar evident că nu vor admite niciodată că așa au resuscitat afacerile primordiale aproape decapitate pe fondul crizei financiare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER