Raportat la ce poate fotbalul nostru, posibila mutare a fraților Karamyan de la Timișoara la Steaua ar putea avea o semnificație, influențând poate chiar ierarhia de final. La scara fotbalului mare, e ca și cum două furnici gemene ar sări dintr-un mușuroi în altul în Podișul Gobi.
Aceeași mutare ocupă însă primele poziții ale agendei publice din prima divizie într-o pauză de iarnă mai săracă parcă decât a fost vreodată în ultimii 20 de ani. Se tranzacționează puțin, irelevant, fără chef și fără perspectivă. Echipele din Liga I parcă se pregătesc să retrogradeze în bloc, nu să umfle potul salvator al accesării Ligii Campionilor.
Trăim o perioadă atât de ciudată, încât pare că orice este posibil. Chiar și ca Steaua fără bani să ia campionatul pe bune, fără investițiile isteroide și sacoșele mișcătoare atât de prezente în anii din urmă. Nici mușchetarii de carton cu laringele mereu în formă nu mai sunt acum ce-au fost vreodată. Patronii nu mai au chef de scandal, nici măcar de „aroganțele” care aduceau audiență. Simt că bula imobiliară li s-a spart în față și au fost puși în situația de a trăi exclusiv din banii lor, din ce în ce mai puțini. Situație care-i angoasează și-i deprimă până la anularea identității de hăhăitori TV.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER