De trei ani, Capitala nu mai dă ora exactă în fotbal, ne spune patronul Timișoarei, omițând aspectul cel mai important pentru suporteri: în niciunul dintre aceste sezoane, ceasul Ligii I nu s-a potrivit după fusul orar al Banatului. Să-l înțelegem, își face obișnuitul joc la derută care a precedat fiecare întâlnire cu Dinamo. „Vrem să-i facem și de râs pe cei din București, de ce nu?”, ne asigură același domn, generând fireasca întrebare: „Da” până acum ce v-a oprit, mă, nene?!”.
Nu așteptăm răspunsul, ci trecem la Dinamo, unde doar Cornel Dinu pare a se mai interesa cu adevărat de scopul existenței clubului: jocul de fotbal. Celelalte jocuri, mai puțin vizibile suporterilor, dar atât de bine cunoscute de acționari, fac deja obiectul relației cu organismele de administrare fiscală. De ce oare nu găsesc resurse de imaginație de acest tip și atunci când numesc antrenorul sau decid să transfere ceva jucători?
Punctul comun între Dinamo și Timișoara, poate primul din istorie, este obsesia maladivă pentru sensul arbitrajului de miercuri. Din tirul încrucișat al acuzațiilor nu poate sublima decât sentimentul unei totale deșertăciuni întinse din ce în ce mai mult peste fotbalul nostru. Este de ajuns să ridicăm puțin capul și să aflăm, de exemplu, că ieri Real Madrid a decis să-l transfere nu pe Daminuță, nu pe Adrian Cristea și nici pe Mansour, ci pe Angel Di Maria. De la Benfica, pentru mai bine de 35 de milioane de euro. Probabil, noul Messi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER