Am asistat la o Cupă Mondială al cărei univers de simboluri este mai bogat ca niciodată.
Am marcat reinventarea sub aspect uman a lui Maradona, căruia turneul final i-a întors o parte din capitalul de imagine la care, din teren, contribuise acum două decenii.
Germania continuă să fie un miracol și în planul fotbalului, nu doar al industriei sale, care poartă pe umeri mare parte din PIB-ul european.
Să nu uităm Slovacia și meciul minunat făcut împotriva Italiei – una dintre cele mai puternice probe de caracter ale Cupei Mondiale. Sau revenirea peste timp a uruguayenilor, plasați acum în ierarhia finală înaintea marilor favorite sud-americane Argentina și Brazilia.
Apropo: nici argentinienii, nici brazilienii nu își pot explica de ce s-au oprit atât de brusc din drum. Probabil e parte din destinul de artiști neînțeleși atât de bine conturat la această ediție a Mondialului.
Plus o recomandare: fiți cu ochii în continuare pe americani; ei și-au propus la modul cel mai serios să ia titlul mondial într-un viitor palpabil. Valabil și pentru Japonia sau Coreea de Sud.
Dar dincolo de toate acestea, dincolo de confirmările mereu așteptate Spania și Olanda, pe harta lumii a mai apărut cu adevărat un continent. Africa a început să existe în această lună; iar dacă peste decenii va începe să conteze din ce în ce mai mult în planul politic, militar și economic mondial, va trebui să ne amintim un nume care acum atrage mai degrabă antipatie. Numele unui vizionar, Sepp Blatter.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER