Încă de la episodul Steaua, Pițurcă a demonstrat că se află într-un punct ideal al carierei sale. Acela în care, deși importanți, banii nu contează mai mult decât motivația strict sportivă. Cu un nivel de trai al său și al generațiilor care urmează în familia sa mult peste media europeană, nu doar românească, fostul selecționer își dorește pur și simplu să-și facă meseria. Și să fie lăsat să-și pună ideile în practică. Știe ce are de oferit, de unde și pretențiile care pot părea exagerate, din afară și la o privire superficială, și știe exact ce vrea de la șefii clubului și de la fotbaliștii pe care îi pregătește.
I-ați văzut sâmbătă pe jucătorii Craiovei cum alergau la 40 de grade? Și cum nu s-au oprit până la finalul meciului, moment care a coincis, culmea, chiar cu obținerea victoriei în fața Sportului? Poate de frică, poate dintr-un reflex involuntar, inexplicabil, poate din respect pentru Pițurcă, Dănănae și ceilalți au fost, din perspectiva implicării în jocul de acum două zile, în altă ligă. Liga campionilor în atitudine. Se asigură astfel o platformă extraordinară pentru acumulările tehnicotactice ulterioare ale Universității.
Puțin înțeles de publicul larg, Pițurcă are toate atributele necesare pentru a se impune la orice echipă din prima ligă. În același timp, este apropiat și sever, șmecher și elitist, rațional și impulsiv, prospectiv și intuitiv. Un lider autentic, probabil cel mai bine conturat profil de antrenor român în activitate, cu excepția lui Mircea Lucescu. Și o șansă realmente unică pentru echipa din Bănie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER