Noul Dinamo

Atunci când nu te mai ajungi cu banii și nici nu ai vreo posibilitate de a crește veniturile, nu ai altă șansă decât să scazi cheltuielile. Urmând acest principiu economic bazal, Dinamo e posibil să fi intrat chiar pe profit, renunțând pur și simplu la o serie de fotbaliști despre care știam doar că sunt scumpi, nu și performanți pe măsura costurilor pe care clubul le avea cu ei. Dacă mai punem la socoteală și că, în unele cazuri, nu doar că Badea și ceilalți au scăpat de cheltuială, dar au obținut și ceva bani de pe urma celor transferați, putem vorbi despre o strategie pe cât de coerentă, pe atât de eficientă. Una dintre puținele văzute în ultimii ani în Șoseaua Ștefan cel Mare. Nici nu mai contează motivația acestui demers de curățenie de iarnă, câtă vreme deciziile luate duc la creșterea sănătății financiare a clubului.
Dinamo risca să se transforme într-un paradox, relativ frecvent în lumea fotbalului nostru: o societate comercială al cărei scop nu mai era profitul, ci acordarea asistenței sociale unor jucători mai noi sau mai vechi, dar în orice caz aflați în afara trambulinei performanței sportive. Anunțând că îi păstrează doar pe Torje, Liviu Ganea și Alexe, Dinamo se desparte de trecutul cețos-managerial, privind spre un viitor a cărui strălucire depinde doar de capacitatea de a miza pe competență, nu pe influențe. Andone are pregătirea, experiența și mijloacele și trebuie să își asume rolul de a reconstrui echipa, probabil cea mai importantă provocare intelectuală din cariera sa.